Mărțisorul este o sărbătoare a imaginarului. Nu a cuvântului. De aici și provocarea pentru noi.
Magicul si supranaturalul se împletesc în șnurul de mărțișor pentru a reprezenta binele și răul, și pentru a aduce noroc celor care-l primesc și îl poartă. O condiție importantă este să primești marțișorul de la altcineva. Doar așa acesta este purtăor da puteri magice și va ține răul departe. Mai mult, e important ca el să fie lucrat manual, astfel încât să nu fie ceva industrial, produs in serie.
Cuvintele își fac greu loc în această lume a imaginarului, iar poate că acesta este și morivul entru care limba română nu s-a sinchisit prea mult de găsirea unor alte cuvinte decât aparent banalul ”mărțișor”. Dacă pentru noi sunt ușor de înțeles toate sensurile adăpostite de cuvântul ”mărțișor”, atunci când vrem să-l traducem este greu de găsit un singur cuvânt care să poată transmite întreaga semnificație a cuvântului din limba română.
De aceea, în loc de un singur cuvânt sunt folosite mia multe cuvinte, dar și explicații care să poată transmite întreaga bogație a cuvântului ”mărțișor”.
Un astfel de cuvânt este ”trincket”, cu sensul de: ornament sau bijuterie care nu are o valoare materială mare, fiind ceva ieftin, dar nu neapărat de prost gust.
Un alt cuvânt este ”charm”, care poate fi tradus cu românescul ”farmec”, dar păstrând sensul din forma de plural ”farmece”, care nu se refera la farmecul unei persoane, ci mai mult la actiunea magica pe care o pot avea cuvintele asupra unui om. De exemplu, o broască fermecată de vrîjitoare se transforma în prinț sau, invers, prințul fermecat se transformă în broasca râioasă.